Alex Mazilu – Foto Blogging

Este o saptamana in care linistea sufleteasca ar trebui sa ne caracterizeze existenta. Cum spunea si maestrul Armstrong… sa privim lumea prin crengile copacilor inverziti, sa vedem inflorind trandafirii, sa apreciem rosul lor si mai mult ca niciodata sa intelegem versurile piesei de mai jos. Sa nu facem abstractie de cerul albastru, de faptul ca zilele pot fi luminoase si binecuvantate. Sa nu uitam ce am spus de atatea ori (aici, aici sau aici). Celebrul vers “I see friends shaking hands[...]” devine la un moment dat un cliseu, un interes banal…

Sa fim mai buni!

[Nikon D300; No Flash; Exposure time 1/400 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0; Lens aperture F.5.6]

[What a wonderful world... These spring days should lead us to a better understanding of the lyrics...]

A aruncat o privire deasupra orasului. A planat pe un curent de aer cald. A remarcat ca soarele era prezent astazi, mai mult decat zilele trecute.

Dupa un zbor in cerc, s-a asezat pe marginea unui stalp de lemn, vechi si plin de ulei negru. Oamenii treceau pe langa ea si ignoranta se molipsi… Nimeni nu o lua in seama. Timpul era pe repede inainte pentru oameni, iar pentru ea acesta parea ca s-a oprit. Se odihni aproape de ei, ii observa atent, se ignorara recirpoc si la un moment dat zbura, pierzandu-se in peisajul urban, aglomerat, imbacsit, plictisitor, care cu greu isi tinea suflul imbatranit. Silueta disparu…

[Nikon D80; No Flash; Exposure time 1/100 sec; ISO 600; Exposure Compensation 0.0; Lens aperture F.5.6]

[She took a look over the city. It hovered on a stream of hot air. She noted that the sun was present today, more than a few days ago.]

O piesa exceptionala peste timp, Tina Turner si un contre-jour dintr-un set de lucrari superbe ale lui Stefano Corso. “Fotografia ca arta – World Wide“, o categorie care dovedeste ca fotografia este un fragment de arta, o reflectare a realitatii cotidiene, o oaza de relaxare, un pas mai aproape de perfectiune…

[Who needs a heart, when a heart can be broken...? Beautiful photography... Enjoy a perfect contre-jour from Stefano Corso. Brilliant shots !]

160 de ani de la moartea unui geniu literar…

In 1849, la funerariile sale au participat 10 persoane. Dupa ani, Edgar Allan Poe, maestrul scrierilor science-fiction a devenit un reper. Povestirile sale sunt ireale, hieratice, stelele lumilor sale sunt lipsite de stralucire, soarele nu este decat un foc sumbru, bezna inghite fiintele sale ciudate si totul zvacneste “afara din timp”…

Despre Tim Corbeel am mai vorbit… un artist ce incanta privirea.

[160 years since a  genius death... Edgar Allan Poe. I talked about Corbeel's art before. Brilliant shots, extraordinary as an artist...]

Simplu spectator. Din comentariile voastre mi-a venit ideea acestui post.

Un instantaneu contre-jour, un moment de liniste in lumina soarelui la apus, intr-o gradina, departe de imbulzeala, de multe ori, de prost gust (de la fiecare nivel)…  O clipa de respiro, un peisaj de toamna si o aparitiie necunoscuta…

[Nikon D80; No Flash; Exposure time 1/100 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0; Lens aperture F.5.6]

[Your comments inspired me... A simple spectator in the middle of nowhere, in the beautiful fall sun...]