Alex Mazilu – Foto Blogging

De ce sa nu demolam? De ce sa nu radem tot? si sa construim blocuri (eventual, turn) indiferent de locatie, inalte… foarte inalte. Aceeasi categorie…

La intersectia strazilor Pitar Mos, Jules Michelet si Dionisie Lupu, vis-a-vis de un grup de statui pe care timpul le-a imbatranit prea devreme, abia mai respira casa de la numarul 72. Arhitectul Ioan I. Rosnovanu (Ecole des Beaux Arts din Paris) a creat-o in 1884 (dar ce mai inseamna pentru contemporaneitate 126 de ani?…)  Casa a fost patronata, printre altii de generalul Alexandru Averescu si sotia sa (1859-1938).

Cu peretii sfaramati, cu stucaturile batute de vant, ploi si timp, cu geamurile sparte, cu rugina ce brazdeaza fiecare balama si bucata de fier, micul palat reuseste sa aminteasca ce a fost odata.

[Nikon D300; No Flash; Exposure time 1/200 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0 Lens aperture F.5.6]

“Fatada era dominata de un piano nobile penetrat de goluri rectangulare de ferestre in stil neoclasic…” Sub mascheron, in epoca, opreau trasurile… insa putem observa atentia acordata astazi, unor astfel de detalii.

Fiecare dintre fotografiile pe care le-am facut pentru categoria de care vorbeam mai sus, iti trezeste un sentiment ciudat (ca si cum ar fi ultima data cand se vede prin obiectiv acea contructie…) Ultima batalie pe care o mai are de dus casa cu cariatide este si ultima, cea cu demolatorii.

[Nikon D300; No Flash; Exposure time 1/200 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0 Lens aperture F.5.6]

[Nikon D300; No Flash; Exposure time 1/200 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0 Lens aperture F.5.6]

[The old Bucharest... a city that is falling apart... Dionisie Lupu 72]

Un sentiment de liniste…

Mi-au placut: Mada, Daniela, Cristi,  Marx Sisters, Vania, Gabi,  Lucia, Anca, Viajoa, Dono, Nea Costache, Simona, CineBlog, Dragos, Turambar, CoolCat, Joaca, Questioare, Florin, Caius, Marius, Simona, Natasa, Mirela, Ana, FaraDroguri, Bendeac, Vox si Pandora, M.

Va urma.

Multumesc pentru fotografie Aurelia !

V-am mai vorbit vreodata despre ce mi-as dori sa fac?

De fiecare data cand vizitezi site-ul lui Gary Arndt ai impresia ca nu mai este mult si o sa faci si tu asta… Speri si astepti (macar) perioada de concediu sa poti face asa ceva…

“Everything-everywhere” si nimic mai mult…

[Just... "Everything-everywhere"... nothing else...]

Un mail, un portret si o prajitura…

“Cum o pot descrie? O poveste frumoasa a unor locuri frumoase si a unei fetite care mananca din prajitura bunicii. Fetita este verisoara mea, Oana. Ma bucur pentru ca poate gusta si ea acea prajitura, pe care o mancam si eu acum 24 de ani. O prajitura exceptionala…”

Eu as adauga: …si un instantaneu de exceptie !

Multumesc Cristina!

[Oana and the grandma's cake...]

Kumbh Mela se apropie de final…

Aproximativ 20 de milioane de indieni au participat la Kumbh Mela – Haridwar (India). Uriasul numar de credinciosi transforma la fiecare 12 ani acest festival, in cel mai mare festival religios din lume, incepand pe 14 ianuarie si sfarsindu-se pe 28 aprilie. (La fiecare 3 ani au loc intalniri asemanatoare, insa la scara mult mai mica). Apele sfinte ale  Gangelui sunt principalul punct de interes, fiind modalitatea prin care le sunt spalate pacatele participantilor.

Kumbh Mela comemoreaza lupta mitica dintre demoni si zei pentru nectarul imortalitatii. In timpul luptei, cateva picaturi au cazut in patru locuri diferite: Haridwar, Ujjain si Nasik si Allahabad.

[Who else could emphasize better the Kumbh Mela, but Tom Carter?... Just perfect!]