Alex Mazilu – Daily Photo Blog

Nu am dat pana acum nici o astfel de leapsa… M-am gandit la faptul ca fiecare face fotografii (mai mult sau mai putin)…

Va invit sa imi trimiteti un link in comentarii, mail pe (designarea2008@gmail.com), link pe facebook sau cum considerati voi… cea mai buna fotografie a voastra !

Chinezu, Vania, Cristi, Adi, Mihai, Dono, Gabi, Turambar, Tiberiu, Piticu, Nina, Lilick, Flavius, Viajoa, Cristian, Geanina, Atitudinile, Oana, Anca, Ovidiu, Valeriu, Q., Evergreen, Florin, Vlad, Mihai, Simona, Veronica, Calin, Octavian, Sorin si toti cei care considerati fotografia, un mod de a evada dintr-un cotidian imbacsit…

Ramane sa va multumesc si sa va public creatiile intr-un colaj, in curand…

[Nikon D300; No Flash; Exposure time 1/100 sec; ISO 800; Exposure Compensation 0.0 Lens aperture F.5.6]

[Send me through mail/comment/facebook your best creation...]

Povestea…

Fiecare dintre noi este captivul unor ziduri mai mult sau mai putin evidente, mai mult sau mai putin groase care ne fac sa vedem viata cum nu e – alb negru – uitand ca dincolo de acele ziduri lumea este viu colorata.

Multumesc Raul si Radu ! Succes baieti !

[Everyone is captive among walls and we forget that the world beyond these walls is colored...]

Uneori fotografia si momentele de tacere absorb gandurile cu totul si renunta la detalii fara importanta, atingand nivelul cel mai inalt al sublimului.

Asadar, conturarea unui cadru idilic al imaginii, dintr-un punct de vedere personal transforma nostalgia in bucurie.

Multumiri modelului!

[Nikon D300; 50mm;  Exposure time 1/200 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0; Lens aperture F.1.8]

[Sometimes the photo and the moments of silence absorb everything... reaching the highest level of sublime.]

Este o placere sa vad culoarea verde in mijloc de anotimp alb…

Adi Hadean nu gateste exceptional doar imbinand gatitul cu scrisul, ci si cu fotografia

“Sunt fascinat de trecut. Nu ma refugiez in el dar il studiez, in felul acesta ma asigur ca pricep mai bine prezentul. Vedeti menta asta? Vita ei e la fel de veche cu a noastra, seva ei e contemporana cu Crestinismul. A fost adusa aici de militarii romani care au infiintat castrul Porolissum. Plantele forografiate la inceputul acestei toamne sunt a 1900-a generatie.

Ce invatam noi de la ea? Ca viata revine, ca e fara sfarsit, ca in cele din urma va fi bine…”

Multumesc Adi!

["I am fascinated by the past. I don't seek the refuge in it, but I do study it in order to understand better..."]