logo-mini

Share

Dupa 20 de ani

Ce ar avea in comun?… educatia tanarului Raoul, viconte de Bragelonne, abatele d’Herblay, un bogat senior de provincie care se viseaza baron…? Pentru unii nimic. Pentru cei care au citit pe nerasuflate Alexandre Dumas, romanul Dupa 20 de ani… (cati om mai fi…)

Acest titlu se potriveste perfect cu un moment cand, fiecare isi aminteste de un lucru, singur sau ajutat de media: au trecut doua decenii de la acele momente reci, crancene, de lupta impotriva unui regim apus. Analiza subiectului s-a facut (mai mult sau mai putin), insa timpul nu a dus la schimbarile pe care ni le doream toti… Lucrarea mea de licenta, acum aproape 7 ani s-a numit “Clasa politica in tranzitie – dupa ’89” – sub indrumarea profesorului Daniel Barbu. Din pacate, am impresia uneori, ca acea perioada este un perpetuum mobile, o miscare ciclica permanenta alimentata de criza externa, criza politica, criza interna si iar criza externa… tranzitie. Este un cerc vicios din care s-ar putea sa nu mai iesim niciodata…


[Nikon D80; No Flash; Exposure time 1/100 sec; ISO 200; Exposure Compensation 0.0; Lens aperture F.5.6]

[What would have in common?… (the education of young Raoul, Viscount of Bragelonne, Herblay, a rich provincial senior who dreams to be a baron…?) For some… nothing. For those who read  Alexandre Dumas  – the novel “After 20 years“… There also have passed 20 years since the Romanian Revolution.]

Alex Mazilu

www.alexmazilu.ro Fotografiile vorbesc pretutindeni aceeasi limba...


15 comments

  • Pingback: polimedia.us/fain/

  • @ Alex: maine vreau sa pun pe Ziarul copiilor un material despre Revolutie: Dupa 20 de ani- O noua generatie de mame.
    Pot sa ilustrez cu fotografia ta?

    o.

  • Cu multa placere !
    (ma mentionezi cu blogul?)
    😀

    Multumesc.

  • Absolut !

    :-)
    Ba eu multumesc:-)

  • 😀

  • @ Papadie – care Revolutie? :)

    @ Alex – “lupta impotriva unui regim apus” – eu nu cred ca a apus intru totul, nu atata timp cat anumite mentalitati, dar mai ales persoane, persista in prim-plan.

    Iti dau un exemplu: ia drept reper momentul 30 decembrie 1947. Vingt ans apres, la 30 decembrie 1967, nu se mai putea vorbi de vreo reminiscenta a epocii interbelice, dar asta are de-a face cu regimul comunist.

    Faptul ca la noi inca se dezbate tema comunismului la 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 arata ca nu ne vom vindeca niciodata, zic eu.

  • Asta spuneam si eu in final… cand vorbeam despre cercul vicios… “nu ne vom vindeca” niciodata…

  • Doar am reformulat ideea ta cu cercul vicios in care ne tot invartim :)

  • mi-ai amintit de copilarie, cand dumas (si tatal, si fiul) ma trimiteau in visare. merci :)

  • Dupa 20 de ani: Copiii Revolutiei sunt parinti

    http://www.ziarulcopiilor.com/?p=4224

    MULTUMESC!

  • Învârtiri,învârtiri,da’ cu ameţelile cum stăm?

    • andaluzia-
    • December 22, 2009 at 9:15 am-
    • Reply

    imi place “optimistul tau” din pacate trebuie sa fiu de acord cu el.Am acelasi sentiment ca nu ne vom vindeca niciodata si asta nu din cauza unor persoane ( nu sunt ei vinovati ci noi cei care i-am trimis acolo) care persista in anumite structuri ci din cauza indiferentei noastre si a neimplicarii …. ne place al naibii de mult sa stam in tribune si sa jucam mai bine ……..

  • Asa ametiti de cap am ajuns la Craciun…
    Va multumesc si va mai astept… cu drag. 😉

  • Pingback: Unde locuim? : Alex Mazilu – Daily Photo Blog

  • Pingback: Instabilitate economica…? | e-Opinii.ro | doar opinii... atât! | by George Fedorovici

Leave a Comment