logo-mini

Share

O tâmpită şi un pescăruş

“Se relaxă, închise ochii şi încercă să reconstruiască imaginea nisipului, doar atingându-l cu tălpile goale. Le simţea la fel de pricepute în pipăit ca palmele. Simţurile i se amestecau. Tălpile savurau nisipul, retrăiau clipe din trecut, când micile particule fuseseră stânci, moluşte colorate, melci, apoi, moarte, se frecau una de alta, ca şi cum se băteau ca să scape din bătaia valurilor… Valuri, le auzea. La fiecare muşcătură a lor din mal venea mirosul înţepător de sare, de mare, de vacanţă… Căscă ochii…” (articol integral)

Text: Alecu Racoviceanu / Foto: Alex Mazilu

Alex Mazilu

www.alexmazilu.ro Fotografiile vorbesc pretutindeni aceeasi limba...


4 comments

  • Pescarusul zboara liber, nestingherit…

    • Gabriela-
    • August 14, 2011 at 12:36 pm-
    • Reply

    Uneori sunt fericita asa “tampita” cum sunt.
    ..e lucru mare domnule sa te simti si impacat cu tine si sa mai faci si tampenii.
    “Si totusi viata e frumosa ..” parca spunea cineva..
    Gabriela

  • Asta înseamnă o alegere greşită ! Nu-i rămâne altceva de făcut decât să se facă pescăruş şi să îşi ia zborul către nori…! 😀

  • Pingback: Enigma Otiliei 1 - Moş Costache şi ai lui - Lecturi povestite pe scurt

Leave a Comment

Leave a Reply to Cristi Cancel reply