Regele Potârniche
Cum s-o simţi o potârniche călcând în picioare o mare de fire neputincioase de nisip? Măcar pentru câteva secunde uită că de peste tot privesc primejdii? Nu cred, atâţia ani de frică nu se şterg în câteva secunde de alienare.
Text: Alecu Racoviceanu / Foto: Alex Mazilu
Pingback: Regele Potârniche și… Kenny Rogers | Alecu Racoviceanu
Alex, cine e potirnichea?Oare cum se simte cind are la dispozitie imensitatea, linistea ,frumusetea doar pt ea?De ea depinde alegerea timpului si spatiului…noi trebuie sa muncim banii si sa asteptam concediul.Merci si pt sonor.
Fotografia si ultima fraza merita de prisos toate cuvintele frumoase 🙂
Pingback: Singuratatea « lunapatrata
Pingback: Cântecul lebedei « Gabriela Elena
Pingback: Miercurea fără cuvinte 1 – Scrierile mele « Teo Negură
Frumoasa fotografie! 🙂