Smotocelul, pisoiul, independentul
Uneori nu ştiu dacă suntem nişte pisoi care aleargă după un smotocel mânuit de cineva cu foarte mult simţ al umorului sau noi suntem smotoceii cu care se joacă un pisoi?
Text: Alecu Racoviceanu / Foto: Alex Mazilu
Uneori nu ştiu dacă suntem nişte pisoi care aleargă după un smotocel mânuit de cineva cu foarte mult simţ al umorului sau noi suntem smotoceii cu care se joacă un pisoi?
Text: Alecu Racoviceanu / Foto: Alex Mazilu
Categoric, toti pisoii joaca dupa cum le canta papusarul-sef!
Dar papusarul sef n-are nici macar simtul ridicolului, daramite sa aibe simtul umorului.
Vreau să cred că suntem niște pisoi.E mai bine decât smotocei…
am descoperit un filmulet foarte misto pe un site: http://www.cealegi.ro/
e foarte tare daca scrii pisica sau alt animal.
Smotoceii de genul asta sunt metoda perfecta de relaxare. Long live the cats :))
Raspunsul este : da !
Cred ca suntem si pisoi si smotocei… Depinde de situatia in care suntem pusi. Pisoiul din fotografie este fain de tot! 🙂 Daca am avea si noi macar o mica parte din dragalasenia lui…
Pingback: Plutim spre Infinit « Cristian Dima
Pingback: Cu Naşul la psihiatru – în varianta CFR (2) « Blogul lui Teo Negură
Ca o coincidenţă , că azi ar fi ” ziua pisoilor” si eu am pe blog azi doua pisicute, dar în cu totul altă postură, foarte grăitoare. Aş îndrăzni să vă invit să le priviţi. Este o poză făcută de mine – nici măcar la categoria amator – dar cred că are multe de povestit.
Nice capture. I love cats.
Pingback: Du-te iarnă, mergi la Pol ! « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Smotocelul, pisoiul și independentul… | Alecu Racoviceanu
Pingback: Dăruiţi mărţişoare « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Bobocelul ghinionist « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Miercurea fără cuvinte (2) Pentru azi: BUFET SUEDEZ! Serviţi vă rog! « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Sărbători fericite ! « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Miercurea fără cuvinte « Stropi de suflet la vedere
Pingback: ALFABETUL – CHEIA TAINELOR LUMII « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Ariciul « Stropi de suflet la vedere