Vechiul Bucuresti moare
Cand auzi sintagma din titlu poti sa empatizezi cu cei care gandesc ca tine, sa incerci sa faci ceva sau sa dezaprobi trendul de degradare constant al fostului Mic Paris. Si astfel, “am pornit la vanatoare de elemente istorice”, detalii arhitecturale intr-un Bucuresti care ar trebui sa arate altfel.
Chiar daca articolele din aceasta categorie nu starnesc multora empatii, voi continua sa fac fotografii si voi continua sa scriu aici pana cand ceva se va schimba. In cazul in care nu se va schimba nimic, macar o sa fiu incantat ca am o colectie insemnata de fotografii cu cladiri care au insemnat ceva, odata…
Daca vreti sa cititi integral articolul, il gasiti in Evenimentul Zilei.
Multumesc Calin ! 😉
[The old Bucharest is dying…]
Pingback: Tweets that mention Vechiul Bucuresti moare : Alex Mazilu – Daily Photo Blog -- Topsy.com
Eu zic felicitari ! Oricum initiativa ta este una de laudat si e bine ca mai scrie si presa despre cineva care face ceva !
felicitări pentru iniţiativă
Va multumesc…
noroc ca mai exista oameni ca tine
😀
Am mai spus-o si o sustin in continuare, cu tarie: din aproape in aproape se face schimbarea si depinde de fiecare dintre noi. 🙂 Te felicit din toata inima pentru tot ceea ce faci!
Off-topic: am si eu un chestionar; completarea lui nu doare si nici nu dureaza mult. Multumesc! 🙂
http://spreadsheets.google.com/viewform?hl=ro&formkey=dHdFRXpoQmVoQ0poX0ZvQjNrRU9qOGc6MQ
…este un inceput ambitios si nobil care si-ar putea gasi continuitatea in politica.Acolo avem nevoie de tineri cu aspirati, moral si caracter!Ce spui Alex?
Felicitări, Alex! Stii vorba aia: tine-o tot asa! Stăm pe aproape.
Placerea si de partea mea Calin…
Tinem legatura !
Oh, ce mandra is de tine! 🙂
😛
Bravos! Foarte frumoasa initiativa ta! Sa mai auzim si vesti frumoase….mai asteptam detalii si alte fotografii!
Chiar daca nu te comentam, te vizitam zilnic!
Pingback: Şeherezada « Ioan Usca
Nu s-ar zice ca nu starnesti empatii…v.aici
http://zbateri.blogspot.com/2010/05/o-alta-etapa-mica-proiectului-alex.html
mai rar gasesti in ziua de azi tineri care sa mai aprecieze si “lucrurile de alta data”. felicitari! si… nu te opri.
Pingback: Ba chiar se demolează! « Călin Hera. PA-uri şi mirări